• Unele precizari asupra numelui Neamt
• Favorabilitatea cadrului natural
• Evolutia numerica si structura populatiei
• Extinderea in teritoriu si textura stradala a orasului Targu Neamt
• Orasul Tirgu Neamt in imagini

Toponimul Neamt este mentionat prima data in lista rusa de orase valahe, adica romanesti, intocmita intre anii 1387 si 1392, unde este inscris Neamtul in munti. Ulterior, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a folosit acest toponim ante castrum Nempch (inaintea Cetatii - Neamt) intr-un act emis in 2 februarie 1395, cu ocazia unei incursiuni in Moldova, urmata de o lupta la Ghindaoani, unde a fost invins de Domnul Stefan I. La 7 ianuarie 1403, toponimul Neamt apare intr-un document al cancelariei Moldovei, unde domnul tarii, Alexandru cel Bun, mentiona pe boierul pan Sandru de la Neamt ca facand parte din sfatul domnesc. Asupra originii toponimului Neamt au existat diferite discutii si ipoteze, care nu au solutionat multumitor aceasta problema. Bogdan Petriceicu Hasdeu (1870) considera ca Neamt e tot Neamt, adica numele de Neamt se refera la grupul de nemti, poate chiar cavaleri teutoni ori sasi, care au zidit Cetatea - Neamt.
O parere deosebita a avut Ilie Minea (1943) (sustinuta de lingvisti si istorici: Al. Lepadatu, N. Iorga, R. Rosetti, N. Constantinescu, N. Grigoras, Ghe. Cojoc, V. Vataseanu, D. Constantinescu, C. Turcu), care considera toponimul Neamt de origine slava, de la termenul nemetic, care inseamna linistit sau tacut, definind caracteristicile zonei si ale raului principal. Tacut - tacuta este termen de origine latina, iar expresia tacenia loca inseamna locuri calme, linistite, tainuite (Turcu, 1977). Tacut prin traducere a devenit nemeti, care cu timpul a capatat forma romanizata de Neamt, ce a inlocuit termenul vechi latino - romanesc tacuta. Revenind la cele de mai sus, acceptam ca numele orasului vine de la toponimul raului Neamt (rau tacut sau linistit).

Inceputul paginii

Targu - Neamt este o asezare urbana tipic subcarpatica. Pozitia sa la contactul dintre zona montana si aceea de deal si de podis a determinat fizionomia si dezvoltarea orasului, cu caracteristici specifice. Din punct de vedere geografic, este situat in partea central - estica a Romaniei, in depresiunea Neamtului (Ozana - Topolita), pe cursul mijlociu al raului Neamt, la o altitudine medie de cca. 365 m, marcand locul de intersectie al coordonatelor 47^º21^' latitudine N si 26^º21^' longitudine E. Pe harta judetului Neamt, orasul este situat in partea de nord-est, la o intersectie de drumuri mari, circulate, de mare importanta economica si turistica.
Aceasta asezare a fost favorizata de urmatoarele conditii:
- existenta unui relief neted de lunca si terase sau cu pante domoale, pe care eroziunea nu s-a putut dezvolta, care a permis aparitia si evolutia orasului, dezvoltarea cailor de comunicatie si practicarea culturii plantelor;
- prezenta unui vad usor de trecut peste raul Ozana (Neamt), in apropierea podului care asigura legatura dintre zona montana si regiunile de deal si de podis;
- caracteristici favorabile ale climatului, moderat termic si cu precipitatii suficiente;
- existenta unor panze bogate de apa potabila si a unor izvoare cu apa sarata, folosita inca din neolitic pentru obtinerea sarii prin evaporare (husca);
- existenta in apropiere a unor importante resurse naturale (paduri si pasuni), favorabile dezvoltarii mestesugurilor si cresterii animalelor.
Valea raului Ozana (Neamt) a fost leaganul unor asezari preistorice, care s-au dezvoltat sub forma unor sate existente in perioada organizarii statale, cu timpul polarizand asupra unui centru, care a devenit targ.

Inceputul paginii

Inceputurile popularii acestei asezari se pierde in negura timpurilor, cu foarte mult timp inaintea consolidarii Moldovei (1359) si a primei atestari documentare (1389-1392). Vestigiile arheologice descoperite fac dovada locuirii teritoriului orasului si a imprejurimilor sale inca din perioada comunei primitive. Cele mai vechi marturii dateaza din neolitic si epoca bronzului, urmate de elemente ale civilizatiei geto-dacice (C. Buzdugan, 1981), atestate de cele 19 obiective arheologice semnalate sau cercetate pe raza orasului si de cele 170 puncte arheologice din imprejurimi (Gh. Dumitroaia, 1992). In feudalismul timpuriu (secolele III - IV), populatia orasului era numeroasa, determinand mentionarea sa in lista rusa de orase din Moldova (1387-1392) pe locul III, dupa targul Iesilor, pe Prut, si targu Roman, pe Moldova (C.C. Giurescu, 1967). Pe masura ce relatiile de productie feudale s-au cristalizat si la adapostul Cetatii - Neamt s-au dezvoltat comertul si mestesugurile, a crescut populatia orasului, fapt semnalat de calatorii straini care au trecut pe aici. Au existat si perioade de regres, datorita deselor invazii si distrugeri, care au afectat toata Moldova.
Prima inregistrare oficiala a populatiei orasului se face in 1772, reluata in 1774, de catre administratia rusa, din necesitati de intretinere a armatei in razboiul ruso - turc (1769 - 1774). Conform acestei statistici, Targu - Neamt avea 145 de case, din care 6 pustii si 128 birnici, la care se adauga 11 slujitori ai bisericilor, scutiti de biruri. In recensamant, unele familii sunt numite dupa locul de provenienta: ungurean (5), muntean (15), brailean (4), rus (4). Se fac cunoscute si ocupatiile locuitorilor: ciubotar (3), curelar (1), cojocar (2), pescar (2), solonar (2), blanar (1), olar (1), carciumar (5), barbier (1), soponar (1), potcovar (1), salahor (1), morar (2), porcar (1), berbecar (1), soltuz (1).
Cu tot declinul, pana la sfarsitul secolului al XVIII - lea, Targu - Neamt avea o populatie mai mare decat Piatra - Neamt. Abia in primele decenii ale secolului al XIX - lea acesta il intrecea, in anul 1835 Targu - Neamt avand 519 familii, iar Piatra - Neamt 601familii (V. Tufescu, 1970). In acest secol, viata economica si social - politica reinvie in tara, atragand dupa sine si cresterea numerica a populatiei.
In Targu - Neamt se stabilesc multi romani transilvaneni care si-au parasit locurile natale datorita opresiunilor economice, persecutiilor religioase si limitarii drepturilor politice de catre institutiile administrative ale regalitatii ungare. Populatia oraseneasca era grupata pe bresle. Asociatiile de negustori se formasera dupa criteriul limbii sau asocierii (greci, romani, armeni, evrei), iar meseriasii - dupa specificul muncii lor (olari, croitori, talpari, blanari, etc.). In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, au migrat spre oras multi meseriasi: tamplari, tabacari, cojocari, dulgheri, fierari, caretasi si alte categorii, din localitatile invecinate sau chiar din zone mai indepartate, deoarece meseriile erau din ce in ce mai bine platite. In 1890, populatia orasului era de 6.690 suflete, din care 3.074 erau barbati, iar 3.616 femei (C.D. Gheorghiu, 1895).
La inceputul secolului XX, in anul 1915 populatia orasului era de 9.115 locuitori, dar in Primul Razboi Mondial scade datorita mortalitatii ridicate. Dupa razboi, in 1921, populatia orasului era de 8.683 locuitori si in anii urmatori cresterea a fost lenta, in 1941 inregistrand 10.209 persoane.
Al Doilea Razboi Mondial a determinat pierderi de vieti omenesti si evacuarea locuitorilor la apropierea liniei frontului. In toamna anului 1944, o parte din cei refugiati nu s-au mai intors. De aceea, la recensamantul populatiei din 1948, Targu - Neamt avea 8.948 locuitori. In a doua jumatate a secolului XX, orasul s-a dezvoltat economic, edilitar si social, in anul 1950 devenind centru administrativ al raionului. Numarul locuitorilor a crescut la 10.373 in 1956. Multi locuitori isi schimbau locul de munca din domeniul agricol in cel industrial sau comercial.
La recensamantul din 1977, s-au inregistrat 15.953 locuitori, iar in 1984, numarul lor a crescut la 18.080.
La 1 ianuarie 1993, in orasul Targu - Neamt locuiau 22.396 persoane, dintre care 11.505 se sex femeiesc si 10.891 de sex barbatesc. Ca structura etnica, 22.102 sunt romani, alaturi de care locuiau 112 romi, 34 evrei, 12 germani si 119 alte nationalitati. Dupa religie, 21.811 (97,4%) sunt ortodocsi, 116 sunt ortodocsi de stil vechi, 66 adepti ai religiei crestine dupa evanghelie, 26 adventisti, 82 romano - catolici, 40 adepti ai cultului mozaic, 9 penticostali, 187 alte religii.
Dupa 1993, populatia orasului are un ritm de crestere lent, ajungand la sfarsitul anului 1997 la o populatie totala de 22.700 locuitori. Dupa 1997 scade, ajungand la: 22.622 - 1998, 22.474 - 2000, 22.272 - 2001, iar in 2002 scade la 21.630.

Inceputul paginii

Etapele de evolutie a orasului Targu Neamt sunt greu de reconstituit, deoarece cladirile vechi, din materiale putin rezistente, au disparut aproape in intregime, ca urmare a deselor invazii, incendii sau a sistematizarii urbane din perioada contemporana.
Primul nucleu orasenesc, cu o vatra urbana de dimensiuni mici a fost premergator secolului al XIV - lea.
In secolele XIV-XV s-a dezvoltat o concentratie urbana la poalele dealului Neamtului, din Culmea Plesului, intre biserica domneasca si fosta Ulita Veche, la vest - nord vest de actualul centru (Al. Ungureanu, 1980). In cursul dezvoltarii istorice, evolutia teritoriala a fost stimulata de aparitia unor tipuri de zone functionale si de includerea la oras a unor asezari rurale.
In secolul XVI - XVIII, orasul a avut o extindere moderata, iar in secolul al XIX-lea a avut o crestere teritoriala mare. Acum au aparut cartiere suburbane noi, cum este "Mahalaua Tutuienilor", intemeiata de romanii veniti din Transilvania.
In anul 1890, suburbiile orasului erau: Neamtu, Beraria, Boistea, Haralambie, Paraul Ursului, Pometea, Prundu si Tutuieni (C.D. Gheorghiu, 1895), unele avand o dezvoltare functionala bine conturata.
In secolul al XX-lea, cresterea in suprafata a fost realizata prin extinderea unor cartiere vechi si prin inglobarea la oras a localitatilor suburbane Condreni, Humulesti, Blebea si a Bailor - Oglinzi, care in prezent apartin administrativ de orasul Targu - Neamt.
Textura stradala a orasului exprima etapele evolutiei teritoriale si diversificarea functiilor. Centrul a evoluat spontan spre forma pietei alungite sau a pietei - strada. In planul orasului se evidentiaza doua axe principale de circulatie: una din directia nord - est spre sud - vest, care strabate orasul ca o componenta a drumului national 15C, iar alta pe directia vest - est, cu legatura spre zona montana (DN 15B) si Valea Bistritei, sau spre drumul national de importanta europeana E 85, cu legatura la Cristesti. Aceste artere principale sunt dublate sau chiar triplate de strazi paralele.
Unele cartiere au influente rurale, casele vechi fiind construite pe talpi de stejar, cu pereti de barne, in prezent tencuite. Acoperisurile sunt realizate in patru ape, acoperite cu dranita, ulterior cu tabla sau tigla. Prispa a fost inlocuita cu cerdac, care are decoratii cu motive florale, geometrice si uneori zoomorfe, executate prin cioplituri si crescaturi in lemn sau prin traforaj. In "Tutuieni" s-a pastrat fizionomia sud - transilvaneana, casele fiind mari, avand forma patrata, cu pridvor inalt pe mai multe laturi, cu stalpi de caramida si arcade rotunde sau in acolada.
In zona centrala se mai pastreaza un numar mic de case de tip aristocratic, cu o anumita distinctie arhitecturala. Sunt cladiri masive, de dimensiuni mari, cu fatade frumos ornamentate. Pe arterele principale s-au construit blocuri de locuinte cu magazine la parter, in forme variate si cu ornamentatii in maniera geometrica. Spitalul Orasenesc, Scoala Domneasca in care astazi functioneaza Muzeul de Istorie si Etnografie si alte cladiri publice construite in secolul al XIX - lea pentru a adaposti diverse institutii au o arhitectura impozanta, adaptata la necesitatile functionale.
Prin varietatea peisajului, bogatia resurselor naturale si intensitatea vietii umane, tinutul Neamtului aminteste de istoria, cultura si traditiile neamului romanesc. Spatiul Depresiunii Neamtului, acest adapost de viata autentica a pastrat traditiile culturale, datinile strabune si mai ales ospitalitatea moldoveneasca.

Dragos Baroiu
Institutul de Geografie al Academiei Romane

Inceputul paginii